Anunţul lui Renato Usatîi, liderul „Partidului Nostru” (PN), că jurnalistul Dumitru Ciubaşenco ar putea fi candidatul PN la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a avut efectul unei bombe. Or nimeni nu se aştepta la această nominalizare. Însă, după ce emoţiile s-au mai potolit, a devenit clar că Renato Usatîi nu pur şi simplu a „aruncat” un nume în presă, ci a gîndit bine această mişcare. Or, Dumitru Ciubaşenco într-adevăr e o bună candidatură pentru PN.

În primul rînd, este un intelectual „pur sînge” de genul cărora în Republica Moldova sînt foarte puţini. Acest lucru îl poate confirma oricine îl cunoaşte personal, inclusiv eu, care am avut ocazia să lucrez cot la cot cu Dumitru Ciubaşenco în aceeaşi redacţie mai mulţi ani. Iar baza personalităţii sale puternice i-a fost pusă în familia din care provine. Am avut ocazia să-l cunosc şi pe tatăl lui Dumitru Ciubaşenco, Alexei, cel care a jucat un rol important la timpul său în viaţa publică a Republicii Moldova şi pentru mine nu este un secret de unde-şi trage „rădăcinile” cel nominalizat de Renato Usatîi pentru funcţia de Preşedinte.

În al doilea rînd, este un om cu verticalitate şi cu o principialitate de necontestat. Ar putea să conteste aceste calităţi ale sale doar cei care nu-l cunosc. Este suficient să urmăreşti evoluţia jurnalistică a lui Dumitru Ciubaşenco de-a lungul anilor, consecvenţa cu care a tratat anumite probleme, partide şi lideri politici, poziţiile principale pe care le-a avut constant (motiv dintre care nu a o dată a fost persecutat şi intimidat) pentru a te convinge de acest lucru.

În al treilea rînd, Dumitru Ciubaşenco este un jurnalist cunoscut atît în ţară, cît şi peste hotare. În ţară, graţie activităţii sale la ATEM, INFOTAG, „Moldavschie Vedomosti”, „Panorama”, iar peste hotare – la Reuters. Prin întreaga sa activitate, a dovedit că este genul de jurnalist care nu acceptă compromisuri cu propria conştiinţă şi scrie ceea ce gîndeşte, o calitate extrem de rară în Republica Moldova unde majoritatea presei e controlată.

În al patrulea rînd, Dumitru Ciubaşenco are un dezvoltat spirit analitic. Puţini oameni în Republica Moldova se pot lăuda cu analize la fel de profunde ca cele realizate de Ciubaşenco, care practic niciodată nu dă greş în afirmaţiile şi pronosticurile sale. Această calitate este una deosebită îl şi poate avantaja enorm în preconizatele alegeri, dacă totuşi el va fi candidatul PN la funcţia de Preşedinte.

În al cincilea rînd, Dumitru Ciubaşenco are şi o anumită experienţă politică şi chiar a candidat la un moment dat la mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea unui partid politic anume. Iar faptul că ulterior s-a retras din acea echipă, chiar dacă lesne putea ajunge deputat, demonstrează că nu funcţiile contează pentru el atunci cînd e vorba de politică. Aceasta s-ar putea dovedi un mare avantaj în preconizata bătălie electorală.

Desigur, Dumitru Ciubaşenco are şi unele puncte slabe şi nu ar fi corect să nu ne referim şi la ele. Iar primul şi cel mai important este că de felul său e o fire închisă, are unele restanţe la capitolul ţinută publică, puţină experienţă de a ţine discursuri în faţa mulţimii şi în dezbateri tv aprinse. Dar, dacă va decide să candideze, are timp suficient (aproape o lună şi jumătate pînă la startul oficial al campaniei electorale) pentru a înlătura aceste neajunsuri.

Desigur, eu admit că pot fi şi subiectiv atunci cînd dau aceste aprecieri lui Dumitru Ciubaşenco, pentru că e un om pe care-l cunosc personal şi faţă de care am o simpatie anume. Dar nu cred că subiectivismul meu este într-atît de mare încît să nu observ un lucru evident – că Dumitru Ciubaşenco e un bun candidat pentru PN şi că, dacă se va înscrie în cursa electorală, va avea o prestaţie nu mai slabă (poate chiar mai bună) decît a multor viitori pretendenţi la fotoliul prezidenţial.

Igor Volniţchi