Păstrarea Chișinăului și Bălțiului ca „zone, libere de regimul lui Plahotniuc” – nu e deloc o garanție a faptului că în Moldova va deveni din start mai bine. Dar astăzi nu vom vorbi despre cum să fie mai bine, ci despre ceea cum de n-ar fi mai rău. Și dacă este posibil, de a stopa definitiv venirea catastrofei, de ce să nu încercăm să facem asta?

Comisia Electorală Centrală a creat circumscripțiile pentru desfășurarea alegerilor primarilor generali din Chișinău și Bălți, stabilite pentru 20 mai. Roata alegerilor a fost pornită, și indiferent cît de mult și-ar dori regimul lui Plahotniuc care a capturat Moldova să le evite, puțin probabil să le mai reușească asta acum.
Maestrul din umbră al uneltirilor politice oculte, coordonatorul incapabil de a ține public un discurs de cinci minute fără ajutorul suflorului, este la fel de incapabil de a cîștiga deschis alegerile, într-o luptă politică cinstită, în baza unor alegeri democratice și corecte.
În așa orașe mari ca Chișinău și Bălți, unde locuiește fiecare al patrulea alegător din Moldova, toate mișcările represive, corupte și manipulatorii ale actualei guvernări nu sînt atît de eficiente precum în alte regiuni ale țării, unde democrații țin totul „sub control”. Aceasta oferă mari șanse ca Chișinăul și Bălțiul să rămînă „zone libere de regimul lui Plahotniuc” – «Plahotniuc regime free zones». Mai exact, Bălțiul va rămîne o asemenea zonă, iar Chișinăul își va întoarce asemenea statut, în condițiile în care puterea în capitală este capturată de oligarh tot așa ca și puterea centrală.
Partidul Democrat nu și-a dorit deloc alegeri anticipate în Chișinău și Bălți, pentru că nu are candidați pe care i-ar fi putut înainta la aceste alegeri. Aceasta indică de la sine asupra handicapului PDM. Să te prezinți drept o formațiune politică atît de „tare” și să nu ai pe cine înainta la alegerile primarilor în două cele mai mari orașe ale țării este un indiciu evident al defecțiunii politice.
Planul PDM consta în altceva – realizînd un atac raider asupra administrației publice din capitală, să repete aceeași schemă și la Bălți. Este escrocherie și o acțiune pur criminală, care nu are nimic comun cu democrația și alegerile. Dar demisiile lui Renato Usatîii și Dorin Chirtoacă le-au stricat acest plan.
Guvernarea spera, pînă în ultimul moment (asupra acestui fapt indica comportamentul straniu al marionetelor de la CEC), să stopeze chestiunea privind alegerile locale noi în Chișinău și Bălți, fie din cauza „lipsei resurselor bugetare”, fie din cauza că au fost „ratate” termenele legale ale organizării alegerilor, dar strigătul „partenerilor occidentali de dezvoltare”, probabil a răsunat atît de tare și convingător, că au trebuit să renunțe la planurile ilegale de a nu desfășura defel aceste alegeri.
Și dacă tot nu le-a reușit să stopeze aceste alegeri, trebuie să treacă „din mers” la „Planul B”. Acest plan de rezervă constă în a promova interesele lui Plahotniuc prin intermediul unor „proxi” politici – intermediari „ambalați” care ar putea fi conduși cu ajutorul unor console direct din sediul PDM.
Pentru ziua de astăzi, Plahoniuc are doi candidați, pe care a decis să mizeze la Chișinău – este falsul primar interimar Silvia Radu și candidatul PSRM Ion Ceban.
Radu, dacă a uitat cineva, a fost candidat la funcția de președinte al Moldovei și a obținut în Chișinău 1327 (0,38%) de voturi. A spera la ceea că un asemenea candidat poate fi trecut în turul doi este, nici măcar un „science fiction” sau bună intenție, ci un delir și halucinație. Înțelegînd asta, Plahotniuc a declarat despre disponibilitatea de a susține un „candidat unic pro-european”, la care a primit un „Mai du-te tu naibii, cu mărul tău otrăvit!” – răspuns solidar și deloc politicos al acestor formațiuni. Plahontiuc nu s-a pierdut cu firea și a avertizat: „Nu vreți susținerea mea? Atunci să nu dați vina dacă la Chișinău va învinge reprezentantul formațiunilor anti-europene”. Adică, candidatul PSRM.
Anume Ceban este miza de bază a lui Plahotniuc la alegerile primarului general al Chișinăului. La fel ca la alegerile prezidențiale, cînd Plahotniuc a susținut-o formal pe Maia Sandu, iar de fapt a antrenat toate forțele PDM și aparatului de stat pentru instaurarea lui Dodon în fotoliul prezidențial, el spera să facă și la Chișinău: să susțină prin vorbe candidatul „pro-european”, iar în fapt să promoveze în fotoliul de primar general al capitalei candidatul PSRM.
Ceban mai este un candidat fără șanse. Nu doar pentru că chișinăuienii nu vor dori să schimbe coruptul nepot liberal, pe fiul „socialist”, dar cel mai important, pentru că alegerile în Chișinău mereu au purtat și poartă un caracter politic și geopolitic, iar candidatul stîngii nu a reușit niciodată la aceste alegeri. Dacă nu au putut cîștiga alegerile primarului general al capitalei nici măcar Dodon cu Greceanîi, atunci de ce asta i-ar reuși lui Ceban, care mai are mult pînă la tovarășii săi mai mari? Nu e deloc cert că Ceban va fi susținut de socialiști, inclusiv șeful său direct – președintele țării. Gîndiți și voi: de ce Dodon are nevoie de un concurent puternic în persoana primarului general Ceban?
Cel care a trădat odată, va trăda și a doua, și a treia oară. Oare Dodon să nu știe una ca asta, dacă și el e la fel?!
Înțelegînd că nu are niciun fel de șanse să cîștige în turul doi în fața candidatului dreptei, Ceban a lansat discul său preelectoral cu o piesă absolut stupidă: „Haideți să nu vorbim despre politică și geopolitică, haideți să vorbim despre problemele concrete ale chișinăuienilor”. O strategie foarte naivă, slabă și irealizabilă.
Dodon a cîștigat alegerile președintelui grație a doi factori – o isterie geopolitică la limita provocărilor și o susținere tacită a lui Plahotniuc. Astăzi președintele-lider socialist încearcă să se „debaraseze” atît de primul, cît și de cel de-al doilea, doar că nu-i reușește nimic. Tentativele lui Dodon, iar odată cu el și a unora așa ca Ceban, de a se spăla de geopolitică amintesc de comportamentul unui canibal care, mîncîndu-și jertfa se șterge pe gură și spune: „Gata, termin cu canibalismul și devin vegetarian”. Exact la fel le reușește și lor să se spele de relațiile lor cu coordonatorul coaliției de guvernare. Președintele Moldovei – partenerul cel mic al lui Plahotniuc, este Dodon, iar pe Ceban Plahotniuc îl vede în rolul unui supus de-al său în Primăria Chișinău.
Demagogia precum că primarul Chișinăului trebuie să fie nu politician, ci un gospodar-tehnocrat, care se ocupă de canalizare și pavaj este pur și simplu ridicolă. Primarul capitalei în orice țară este un politician de nivel național. Pot fi aduse multe exemple aici. Primarii Berlinului (Willy Brandt, Richard von Weizsäcker), al Parisului (Jacques Chirac), al Varșoviei (Lech Kaczynski) și Bucureștiului (Traian Băsescu) au devenit președinți ai țărilor lor. Primarul Londrei, Boris Johnson, a devenit ministru al Afacerilor Externe al Marii Britanii și îi este prezis fotoliul de premier. Primarii Moscovei (Iurii Lujkov, Serghei Sobianin) sînt politicieni de nivel federal. Primarul New-York-ului (mai mare decît capitala) Rudolph Giuliani a rămas în istorie nu prin pavarea trotuarelor, ci pentru că lupta cu mafia și a organizat operațiunea de salvare după atacul terorist din 11 septembrie. Într-un final, cel mai renumit primar al Chișinăului, Carol Schmidt, la fel a fost un politician, iar președinții comitetului executiv al orașului din perioada sovietică erau promovați la funcțiile de conducere ale Comitetului Central, Sovietului Suprem și Sovietului de Miniștri. De aceea, a spune că primarul general al Chișinăului trebuie să fie un gospodar este o prostie totală.
Capitala oricărui stat este o comunitate mare și complexă de cetățeni, iar activitatea organelor elective cu cetățenii, mai ales cu categoriile cele mai complicate este mereu o activitate politică. Atunci cînd într-un magazin alimentar din Chișinău sînt omorîți oameni, primarul nu poate spune că: „Scuzați, toate întrebările la poliție, eu nu sînt politician, treaba mea e să schimb gura de canalizare deteriorată de explozie”.
Combaterea criminalității, eradicarea corupției, transparența, accesibilitatea, confortul puterii municipale, rezolvarea unor probleme sociale, capacitatea de a ajunge la înțelegeri cu orășenii și cu puterea centrală – toate astea înseamnă politică. Dar regimul de guvernare nu are nevoie de o asemenea politică, de aceea ei au lansat acel disc stricat despre primarul-tehnocrat care să se ocupe de apeduct și să nu încurce uneltirilor serioase care se fac în Chișinău în domeniul imobiliar sau cel al fluxurilor financiare. Două exemple proaspete unor asemenea scheme: construcția unui cartier nou pe locul fostei uzine din spatele centrului „Elat” și construcția planificată a unei săli polivalente în satul Stăuceni. Ultimul proiect este „vîndut” publicului sub sosul unei investiții grandioase, iar în realitate este vorba de o schemă neclară de furt de la stat sub aspectul unui „parteneriat public-privat” a 70 de hectare de teren, valoarea de piață a căruia depășește 50 de milioane de euro. Un miliard de lei. Desigur că nu e un miliard de dolari furat din bănci, dar tot nu e puțin. Este evident că cel care face asemenea scheme mafiote, are nevoie de un primar ascultător, care să nu-și bage nasul în asemenea lucruri. Să bea ceai și să nu se „diorgăiască”. Pentru ceai îi vor da cei interesați.
Așadar, principalul ce trebuie să știe chișinăuienii, la alegerile primarului capitalei: Radu și Ceban sînt candidații lui Plahotniuc, celor cărora le place viața în Moldova în regimul lui Plahotniuc pot să-i voteze, celor care o asemenea viață nu le place, pot să voteze pentru altcineva sau în genere să nu meargă la alegeri.
Acum despre Bălți. Primarul demisionar Renato Usatîi a anunțat că „Partidul Nostru” va înainta la funcția de primar al „capitalei de nord” un candidat foarte bun și că el, Usatîi, este pregătit să plece din politica moldovenească, dacă bălțenii nu vor susține acest candidat”.
Scopul „Partidului Nostru” și a liderului acestuia este clar – să păstreze Bălțiul ca o „zonă liberă de regimul lui Plahotniuc” și să continue faptele bune, deloc puține, care s-a reușit a fi începute în oraș, în pofida acelei terori politice pe care guvernarea centrală și reprezentanții săi de la Bălți au pornit-o împotriva conducerii din partea opoziției a municipiului.
La Bălți, ca și la Chișinău, PDM nu are pe cine înainta în calitate de primar la alegerile anticipate. Se spune că Plahotniuc e „tare”, dar se vede că nu într-o asemenea măsură încît să găsească printre rîndurile celor 50 de mii de membri ai partidului său un membru capabil să candideze la funcția de primar de Bălți. De aceea, la Bălți, ca și în capitală, Plahotniuc va acționa prin intermediul unor „împuterniciți” de-ai săi.
Nucleul celulei PDM la Bălți sînt foștii comuniști. Curatorul lor din centru este vicepreședintele Parlamentului, vicepreședintele PDM, Vladimir Vitiuc – fost „coordonator” din Bălți al PCRM. La Bălți PDM la fel vor susține candidatul PSRM. Se discută două nume – conducătorul organizației municipale a socialiștilor, consilierul local Alexandru Usatîi și deputatul Parlamentului Alexandr Nesterovschii. Ambii, la fel sînt foști comuniști, aleși în Consiliul municipal Bălți din partea PCRM în acele timpuri cînd organizația locală a partidului era condusă de Vitiuc. Nesterovschi – nu rîdeți – a reușit chiar și să conducă comsomolul din Bălți. Dodon poate crede că aceștia sînt oamenii lui, dar în realitate, sînt oamenii lui Vitiuc, adică ai lui Plahotniuc. Și candidatul la funcția de primar de Bălți va fi fin partea lui Plahotniuc. Democrații locali care controlează la Bălți Cancelaria de stat, serviciile descentralizate și întreprinderile de stat, vor antrena toate resursele administrative în susținerea candidatului formal al PSRM, încercînd prin această metodă ilegală, cu susținerea mașinii represive a organelor de forță și propagandei „Goebbels” a renumitului holding media să rupă cu genunchiul toți bălțenii.
Plahotniuc nu încetează „războiul hibrid” împotriva celor două orașe mari ale Moldovei – Chișinău și Bălți. În această agresiune toate nu sînt așa cum par. Democrații pot spune una, dar în realitate, la alegerile din 20 mai, instrumentele PDM vor fi candidații formali ai PSRM. Scopul – de a crea o copie a tandemului Plahotniuc-Dodon la nivelul municipiilor Bălți și Chișinău – scuză orice mijloace.
Dacă e să privim rădăcina problemei, alegerile la Chișinău și Bălți nu e altceva decît un referendum privind încrederea/neîncrederea acordată lui Plahotniuc în aceste două orașe. Fiecare dintre cetățenii săi cu vîrsta mai mare de 18 ani, îi poate spune „NU!” regimului lui Plahotniuc. Cinicii și scepticii (sau poate niște vicleni) iarăși vor obiecta, că în condițiile unui „stat capturat” orice luptă cu acesta este un fake nonsens. „Casa mea e la margine…” – la fel e o poziției. Neparticiparea la alegeri – e tot o formă de participare la ele. Dar se poate și opune acestora – în orice împrejurări. A exprima neîncrederea în Plahotniuc la alegerile din Chișinău și Bălți – e la fel o formă de opunere regimului banditesc care a capturat țara.
O poziție activă a chișinăuienilor și bălțenilor, o campanie electorală deșteaptă pot reduce la zero orice pregătiri prealabile ale lui Plahotniuc-Dodon. Nu e atît de groaznic dracul, cum e desenat.
Păstrarea Chișinăului și Bălțiului ca „zone libere de regimul lui Plahoniuc” – nu e deloc o garanție a faptului că în Moldova va fi mult mai bine imediat. Dar astăzi nu vom vorbi despre cum să fie mai bine, ci despre ceea cum de n-ar fi mai rău. Și dacă este posibil, de a stopa definitiv venirea catastrofei, de ce să nu încercăm să facem asta?